În deschiderea unui nou sezon de storytelling la biblioteca @British din București, copiii au ascultat-o pe gimnasta Diana Bulimar citind din „Alice în Țara Minunilor & Alice în Țara din Oglindă”, repovestire de Eva Mason, publicată la editura Curtea Veche.
O personalitate cu totul aparte și o ființă foarte energică, Diana ne-a cucerit din prima clipă și am înțeles imediat de ce o îndrăgesc atât de mult cei mici.
Seara s-a lăsat cu joacă, ceai și socializare, iar prietenii de la editura Curtea Veche le-au oferit copiilor ocazia să doneze câte un exemplar din cartea citită de Diana, în vederea dotării bibliotecilor din mediul rural.
Ghid gratuit pentru procesul de învățare a limbii engleze de către copilul tău - Tot ce trebuie să știi pentru a-ți sprijini copilul în învățarea limbii engleze
Obține manualul
Curioși din fire, am vrut neapărat să aflăm câte ceva și despre povestea de cititoare a Dianei.
British Council: Bună, Diana! În primul rând, bine ai venit la biblioteca British Council. Pentru că urmează să le citești celor mici, ne întrebam... care ar fi cărțile copilăriei tale? Sau poate există un autor care te-a marcat în mod deosebit când erai mică?
Diana: Vă mulțumesc pentru invitație! Țin minte că prima carte care m-a marcat a fost “Singur pe lume”. A fost prima carte pe care am citit-o cap-coadă, prima care m-a încântat. Bineînțeles, ai mei îmi spuneau tot timpul să citesc, însă nu mi-a plăcut atât de mult, până să ajung la această carte. Eu am fost și o fire mai singuratică, de aceea cred că m-am regăsit atât de bine în acea carte.
British Council: Interesant, de obicei copiilor nu le plac “clasicii”, iar tu exact cu asta ai început.
Diana: Da, nu știu exact ce a fost în capul meu, dar chiar mi-a plăcut. Aveam în jur de 8-9 ani... iar apoi m-am dus înspre Harry Potter, am dat gata toate cele șapte volume. Când citeam al patrulea volum, țin minte că eram plecată în prima vacanță cu ai mei, în Grecia. Bineînțeles că tata a început și el să citească Harry Potter atunci. „Pocalul de foc”… mai că nu lua ea foc, la ce bătaie era pe ea (râde).
British Council: Foarte tare. Dacă tot ai menționat faptul că erai mai degrabă singuratică în copilărie, aveam de gând să te întrebăm cum ai reușit să îmbini sportul cu viața de copil.
Diana: Nu mi-a fost atât de greu, pentru că am avut tot timpul în jur copii și adolescenți lângă mine, care făceau și ei sport, așa că aveam aproximativ aceeași viziune – sau cel puțin asta vedeam în sală, chiar dacă în afara contextului sportiv aveam opinii diferite, de exemplu când venea vorba de citit. Unii citeau cu totul altceva, iar alții nu citeau deloc, așa că ai mei au o mare parte din vină pentru faptul că eu am citit.
British Council: Ha, ne-ai luat-o puțin înainte, pentru că tocmai aveam de gând să te întrebăm cum ai început să citești.
Diana: Pot să spun că am avut un declic în momentul în care am început să concurez la marile concursuri. Eram încă junioară, aveam undeva pe la 13-14 ani, și țin minte că, după un concurs foarte bun al României, a trebuit să dau un interviu. În momentul acela pur și simplu m-am blocat, nu aveam vocabular și nu îmi veneau cuvintele potrivite. Atunci m-am gândit cum aș putea să schimb asta, iar părinții mei m-au îndemnat să citesc mai mult.
