Peste 100 de tineri cercetători au participat primăvara asta la prima ediție “Games of Science”, un format original de training și concurs de comunicare a științei care, în spiritul “Game of Thrones” (de la care-și trage numele), îi punea față în față pe concurenți în runde rapide de prezentări științifice, eliminând fără drept de apel overachievers şi underdogs deopotrivă.
În fiecare rundă, doi participanţi aveau de făcut prezentări pe subiecte ştiinţifice, pe durate scurte, începând cu 15 secunde. Iar juriul decidea care dintre cei doi mergea mai departe, pentru a prezenta acelaşi subiect, dar pe o durată de 30 de secunde, apoi 60 de secunde, si tot aşa, până la finală, care se juca între două persoane care vorbeau despre subiectul lor ştiinţific “de suflet” timp de trei minute. Criteriile de jurizare mergeau de la “cine mi-a stârnit curiozitatea” la “cine m-a convins” sau “cine mi-a explicat mai bine ceva ce nu ştiam până acum”.
De ce părea dur concursul? Pentru că veneai pregătit să vorbeşti pe toate duratele anunţate, dar jumătate dintre concurenţi erau eliminaţi din prima rundă - doar doi dintre participanţi ajungeau să susţină în faţa publicului discursul de trei minute, atent structurat şi construit cu obiective clare şi ambiţioase în minte.
Şi totuşi participanţii la concurs au plecat mulţumiţi, unii chiar entuziasmaţi, chiar dacă nu apucaseră să îşi facă prezentarea de trei minute, ba, uneori, nici pe cea de 30 de secunde. Asta s-a întâmplat pentru că pe parcursul workshopului care a precedat fiecare concurs participanţii au lucrat împreună, au colaborat, s-au susţinut, şi şansa de a învăţa împreună a prevalat, într-un context care – spre deosebire de “Game of Thrones” –, punea accentul pe cooperare, nu pe competiţie.
Cum să vorbești limba engleză cu încredere – Ghid gratuit - Tot ce îți trebuie pentru a-ți dezvolta încrederea în tine atunci când vorbești limba engleză
Obține ghidul
Iată 5 lecții pe care le-am învățat după prima ediție "Games of Science":
1. Poţi să câştigi colaborând, chiar în contextul unei competiţii.
Una dintre regulile concursului spunea “Dacă s-a calificat partenerul tău de rundă, tu devii susţinătorul lui, pe toată durata concursului”. Iar participanţii au făcut asta, au găsit disponibilitate intelectuală şi emoţională ca să se asculte unii pe alţii în timpul rundelor eliminatorii, au reflectat şi au dat feedback în timp real, s-au ajutat şi s-au încurajat chiar atunci când erau în competiţie directă. Şi asta i-a ajutat să înveţe mai mult şi mai bine, au învăţat din experienţa lor, dar şi din experienţa colegilor, au comunicat şi au cooperat şi la final au câştigat toţi, chiar dacă doar unii dintre ei au plecat cu premii acasă. Concursul a fost util nu pentru că era foarte competitiv, ci pentru că, în contextul potrivit, colaborarea este un instrument mult mai puternic de învăţare.
"În contextul potrivit, colaborarea este un instrument mult mai puternic de învăţare."
2. Dacă e creat contextul potrivit, cel mai bine înveţi împreună cu şi de la colegi.
Sesiunile de workshop s-au desfăşurat online, iar asta a creat oportunităţi şi provocări noi. În ultimii ani, mulţi profesori au cerut elevilor să ţină camerele video deschise pe parcursul orelor, ca semn de respect pentru activitatea şi eforturile lor. Într-un workshop de peste opt ore, cu participare opţională, o asemenea cerinţă era absurdă. Aşa că mulţi participanţi au petrecut părţi importante ale întâlnirii cu camera închisă. Dar au participat şi au interacţionat de fiecare dată cu colegii lor, atunci când au avut de făcut exerciţii şi proiecte în breakout rooms.
